Imn:
Versuri:
De-a fost si ceva grav in Danemarca,
Departe e acum de urbea Caransebes
Si mult mai mult de cand veni cu arca
Vestitul Noe, pe Timis sau Sebes,
Lasand apostolii sa-nvete-n sate,
Pe pruncii toti care urma sa vie,
Ca-i noapte vesnica fara de carte,
Fara Cuvantul sfant: Lumina vie.
Din cer veni Cuvant de mantuire.
Pe loc, din foc, pamant Si apa se facu
Cladire mandra – vis de ispasire –
Careia „C. D. Loga” nume se dadu.
Un dor de-al casei prag, de tot ce am iubit,
Mai rascoleste-abia, dar nu ne-apasa:
Caci, azi, liceul nostru, spirit infinit,
Ne ia de mana, spunand: „Sunteti acasa!”
Aici gasit-am trepte pan-la etajul doi
Si, an cu an, urcat-am cu dorul implinit,
Dar, an de an, simteam urcand vartos, in noi,
O scara cu fusteii ce-asteapta in zenit.
…
Text Complet: Click aici!