Scoala altfel

Săptămâna „Școala altfel” 26-30 martie 2018

 

Reforma în educație pornește de la mine

                                                                                                                                 Ariana Covaci

 

Eu sunt…ceea ce sunt. Dascăl. Am știut, de la 6 ani, că asta voi face, iar restul existenței mi-am petrecut-o formându-mă. Am absolvit profilul pedagogic, am urmat cursurile unei facultăți, iar norocul a făcut să mă întorc, apoi, în școala care m-a plămădit, din punct de vedere profesional: Colegiul Național „C. D. Loga” din Caransebeș.

Sunt mândră de elevii mei și îmi stimez colegii. Iubesc această școală, cu istoria ei, cu toți oamenii care au construit experiența de a fi la una dintre cele mai vechi „școli de dăscălie” din țară.

Astăzi, sunt extrem de mândră de o nouă reușită. O reușită care a însemnat muncă în echipă, dar și norocul de a cunoaște oameni deosebiți, care ne-au întins o mână de profesionist, modelatoare, oameni care ne-au făcut să ne (re)descoperim pe noi înșine. E vorba despre formatorii Fundației „Noi Orizonturi”… Dar să o luăm cu începutul…

De câțiva ani, în școală funcționează un club Impact (promovat de această fundație). Inițiativa i-a aparținut unui dacăl dedicat, care a înțeles că educația nu se face numai cu metode formale. Și i-a reușit. Astăzi, un număr impresionant de elevi, voluntari, profesori muncesc în acest club, sunt fericiți și, cel mai important!, îi fac pe alții fericiți în experiența învățării. De vreo doi ani, a apărut un alt proiect, tot prin „Noi Orizonturi”, care se numește „Școala comunitară”. Alți dascăli, alți elevi (uneori, aceeași), alte reușite.

Proiectul „Școala altfel 2018” a venit, pentru noi, dascălii din C. D. Loga, relativ ușor. Am fost incluși într-un program național, alături de alte două școli din țară, una din Bistrița și una din Suceava, în urma muncii bine-făcute de colegele noastre de la Impact și „Școala comunitară”. La început, nu am înțeles prea bine ce vrea să însemne, ce vor cei de la fundație să ne învețe, că doar noi trecusem prin asemenea săptămâni mulți ani la rând, fără să simțim vreun beneficiu real adus învățării! Totuși… Alta era povestea, de data aceasta. Altfel gândită, cu analiză a metodologiei venită de la minister, cu interpretare a ghidului de bune practici, cu întâlniri de formare, atât în școală, cât și în afara ei, în care munceam serios și eram testați la fel de serios. Hopa! Se schimbase situația.

Am fost întrebați, undeva prin noiembrie-decembrie 2017, dacă, în anii precedenți, am chestionat elevii în legătură cu așteptările și dorințele lor privind competențele de învățare. Se punea problema să-i fi întrebat pe elevi ce anume vor să dezvolte la ei înșiși, prin activitățile din această săptămână. Păi, cum?, ne întrebam noi, cum să facem asta? Doar ei nu vor să învețe în plus. Ei își doresc excursii, pizza, film… dintr-astea. Dar, ce să faci?, i-am întrebat. Că nu aveam de ales. Doar acceptasem să facem parte din program. Și, mirare! Elevii au ordonat, ca interese principale, creativitatea, capacitatea de a rezolva probleme de viață, capacitatea de a controla emoțiile, de a lucra în echipă, de a face față provocărilor…

Apoi, am fost chemați câțiva reprezentanți, cinci, din fiecare școală inclusă în program, la un training, la Cluj. Acolo, timp de trei zile, am fost cobaii unui proces de reeducare privind principiile de organizare a unei săptămâni de „Școală altfel” reușite. La Cluj, am plecat în calitatea de consilier educativ, pe care o am în școală. M-am întors, recunosc, cu altă perspectivă asupra sistemului de educație și asupra rolului meu în interiorul lui. Am înțeles unde am greșit. Am recunoscut, mai întâi față de mine însămi, că pot mai mult. Eu sunt, la bază, cel care pornește reforma. Eu, colegii mei din cancelarie, partenerii de drum de la colegiul din Bistrița și de la școala din Suceava, colegii din țară care au găsit, deja, singuri, drumul, pe care noi abia acum l-am zărit.

Ne-am apucat de lucru. Am gândit ateliere diverse și atractive care să răspundă intereselor elevilor. Am format echipe cu părinți și voluntari din comunitate, dar și din afara ei. Am gândit un program care ne-a încărcat de emoții și așteptări: nouăsprezece ateliere pentru ciclul primar, douăzeci de ateliere pentru elevii de gimnaziu și douăzeci și șapte de ateliere pentru cei de liceu. Ne-am depășit pe noi, cei din trecut, prin implicarea, suportul, dinamica, efortul, creativitatea, și câte altele, Doamne!, pe care le-am putut arăta în perioada de elaborare, dar, mai ales, în timpul acestei săptămâni, 26-30 martie 2018. Au fost puse la cale, cu devotament, activități de câte două ore, susținute de două ori pe zi, timp de cinci zile, cu teme și titluri dintre cele mai atractive: „Penelul fermecat: Artă vie – o nebunie!”, „Magia lucrărilor  din quilling”, „Idei creative. Tehnica origami” „Fii propiul designer”, „Fantezie și culoare”, „Universul smartphone-ului văzut prin ochii micilor artiști”, „Pictură religioasă”, „Creații muzicale specifice Romantismului muzical”, „Team building”, „Tu alegi – cheia e la tine!”, „Cât de bine te cunoști?”, „Controlez emoțiile – sunt competitiv”, „Cafeneaua experimentelor”, „Doctor strange”, „Da! Baschet!”; „Fărâmituri de zâmbet și cuvânt”, „Unde se duc banii?”, „Ardeleană și dă doi – hai și tu în joc cu noi!”, „Cunoașterea, învățarea și promovarea dansului popular din Banatul Montan”, „Jobul de vacanță”, „Shopping, nutriție și bună dispoziție”, „Cine sunt eu?”, „Stop bullying-ului”, „Decorate your party!”, „În căutarea armoniei – introducere în filosofia FENG-SHUI”, „Turism economic”, „Alege să fii fericit, simțindu-te bine!”, „Bani pentru școala ta”, „Știrile false în mediul on-line”, „Fii cool, fii tu însuți!”, „Ia atitudine! Spune Nu drogurilor!”, „Clubul iubitorilor de literatură și artă”, „The Japonese Culture from the Perspective of a Japonese”, „Curs de educație financiară – pentru începători”, „Da! Pot altfel!”, „Iepurași, ouă, coronițe”, „Deși ești altfel, învăț să te accept”, „Prețuim viața în coordonate astronomice”…

A fost o experiență de cunoaștere. Nu au fost puțini dascălii care mi-au împărtășit sentimentele frumoase,  provocările, uimirea încercate în această săptămână.

Elevii de la C. D. Loga nu au mai trăit ceva similar. Ne-au spus-o ei. S-au simțit importanți și responsabili. Au avut șansa de a-și alege individual atelierele pe care să le urmeze, fără a mai fi amintită obligația de a-și urma dirigintele sau profesorul de la clasă sau colegii înspre o anumită activitate, cum se întâmplase în anii precedenți. Au putut participa la zece ateliere diferite, susținute de profesori pe care, altfel, nu ar fi avut ocazia să îi cunoască la catedră. Au ales să învețe ceea ce îi interesa. Au reformat „Scola altfel” sau, cel puțin, asta cred eu!

Drumul a fost anevoios, cum adeseori se întâmplă, când e vorba de lucruri mărețe. Ne-au fost sprijin cei de la Fundația „Noi Orizonturi” și de la Raiffesen Bank, dar pașii i-am făcut noi, barierele tot noi le-am înlăturat. Sunt tare mândră de voi, bunii și frumoșii și talentații și cutezătorii mei colegi și elevi din Colegiul Național „C. D. Loga”, Caransebeș! Cu voi, mă simt și eu importantă!

Galerie foto: